În sensul medicinei dentare, protetica reprezintă o specialitate ce tratează metodele de restaurare morfo-funcțională și estetică a aparatului dento-maxilar cu ajutorul unor proteze biocompatibile. A fost pentru prima dată introdusă în anul 1948, în SUA. În Europa, primul stat care a pus bazele proteticii a fost Croația, în 1970. La nivel mondial, protetica este recunoscută ca ramură separată a stomatologiei în 50 de țări, dintre care 20 sunt țări europene. După tipul structurilor restaurate, se pot distinge două subdomenii: protetica dentară și protetica maxilo-facială.